Scrieri de pe la mijlocul lui februarie. dupa ce m-am intors din capitala:











Traiesc in concubinaj cu amintirea ta.Mananc pui indragostit in fiecare seara.Beau ceai chinezesc in fiecare dimineata a vietii mele.Ma eliberez si ma insufletesc cu momentele in care am stat pe banca, la soare. Rad si imi simt sangele clocotind in vene cu tine pe yamaha,strecurand-ne prin traficul ala infernal.Zbier,tip, plang cand ma gandesc la fiorii reci si calzi care imi strabateau intregul corp in momentele in care stateam in spatele tau,te trageam spre mine,respiram cu tine,iti simteam spatele arzand impingandu-se in pieptul meu.

Nu ma pot gandi acum la nimic care ar putea sa ma mai impresioneze.Simt ca nimeni nu ma poata tara in abisul dragostei.Am fost acolo,sunt acolo.Si prin tine,raman acolo. Sunt imuna la iubire.Sunt imuna la durere,la bataie,la lacrimi.Sngurul lucru care ma mai doare la intensitatea pe care o caut esti tu.

Dar nu... Nu e durere. E o caldura solara pe care o port cu mine peste tot.







Nu mai esti.Traiesc. Si imi e atat de greu. Imi dispretuiesc viata puerila si lipsita de tine,lispita de viata. Sunt complet absenta.Rareori ma trezesc din filmul asta prost si imi dau seama ca sunt EU.Nu m-am pierdut,ci pur si simplu lipsesc.

Nu am nevoie doar de tine. Am nevoie de mine. Dar ajungeam la mine cel mai usor prin tine.Tu erai partea care ma tinea treaza,si nu ma lasa sa adorm din nou, sa ma las dusa de mirajul unei vieti lipsite de autentic.

Acum am o pornire in mine sa imi iau biletul ala de tren si sa plec. Nu..nu la tine. Sa plec in Budapesta,Sighisoara,sau la Dunare... la mare.Doar sa plec,singura, cu cativa bani in buzunar si cu hainele de pe mine.Atat.Dar cu o dorinta nestavilita de a te cauta,stiind ca nu te voi gasi.De a te vedea, stiind ca nu te voi vedea.Cu o dorinta de a ma vedea singura,fara nimic,si totusi,cu tot.Sa imi regasesc libertatea,linistea si iubirea fata de tot si toate, de viata.Sa cutreier strazile,sa studiez oamenii, sa miros aerul, sa il respir cu adevarat, sa nu simulez ca il respir, asa cum fac mereu.Sa imi simt bataile inimii,emotiile,sangele care imi curge prin vene.Sa ma bucur de mine si de tine.Sa rad necontrolat,sa iubesc necontrolat.Vreau sa pierd controlul,ca sa il pot controla.

Sa invat si sa imi asum propriile experiente si trairi.Sa privesc cerul ore in sir, pana imi intepeneste ceafa, sa simt fiecare pas, si sa fiu constienta de el,sa ma intind pe jos in centrul orasului si sa inchid ochii.Sa ma plimb desculta prin magazine si prin piete si prin parcuri.Sa culeg flori si sa mi le pun in par, sa citesc pe iarba, sa intru cu gleznele in toate baltile care imi ies in cale si sa simt pietricele micutze care imi intra in talpi.Sa simt frigul si caldura, sa ma bucur de foamete.Sa imi fie sete,dor,sa ma doara,sa sangerez,sa plang.