Dorul de el o sugruma.O strangula pana la axfisiere.Era pentru prima data cand dorul literalmente o lasa inerta,fara aer.Privirea ei implora ajutor. Buzele ei nemiscate zbiara. Se zbate,incearca sa iasa din starea in care e, dar medicul potrivit care sa sara in ajutorul ei e unul singur. El e cel din tura de noapte si de zi pe ambulanta vietii ei. El... el e cotropitorul lacrimilor si mangaietorul zambetelor. Vocea lui e siropul care ii indulceste zilele si mirodenia care ii condimenteaza viata.El e vanilia din inghetata ei de vanilie. Si ciocolata dintre cele doua napolitane glazurate. Mainile lui, sunt mainile ei.Alunitele de pe corp ei poarta numele lui. Ii simte enzimele in fiecare celula vie din corpul ei surescitat.Nu sunt un corp care are viata ci o viata care are un corp. Ochii ei se deschid dimineata umezi de la sarutarile lui.Parul asudat cade pe umeri intr-un fel in care niciunu hairstilist nu l-ar putea vreodata reda.Buzele rosii sangerande si pline ca niste fructe coapte ard. Limba rozalie se intrevede intre dintii ei albi ca laptele pentru a-si scalda buzele intr-o mare de racoare. Pentru o clipa buzele ei capata o stralucire captivanta.Obrajii, scaldati in soare si in sarutari sunt perfect conturati din pricina unui zambet cald si linistitor care nu dispare sub nici o forma de pe fata ei.Pielea care ii infasoara trupul tanar si fraged freamata,plange, rade... Pare a avea propria ei poveste,propria ei viata. Fiecare cm de piele are inglobata in cuvant din povestea pe care pielea ei o compune. Intregul ei corp vorbeste. Numai gura tace. Ochii stau inchisi. Respira calm,domol aproape neinteligibil. Pentru oamenii morti care ne umple vietile si orasele si ne cutreiera strazile intr-un mod mecanic, fata ar parea moarta. Dar ea era mai vie ca niciodata. Sufletul ei era un fluture care a scapat din costumul de scafandru si a invatat sa zboare dincolo de granitele impuse. Dincolo de granite.Ba chiar mai mult. Fluturele a izbutit nu doar sa treaca de granitele ei... ci si de granitele lui. A atins neatinsul,iar acum tot ce era de atins parea de prisos.



Au trecut doua zile de cand formele lor s-au dispersat si au devenit din noi doi ratacitori in Marea asta de Iubire.Sunt din noi doi boschetari.
Separat... separat sunt doi rataciti fara noima. doua suflete trase in robotica sistemului in care traim.Doua suflete care se zbat sa nu ramana in realitate si se cauta unul pe altul zilnic, stiind ca nu se vor gasi. Separat...
Dar impreuna.Impreuna cuceresc eeverestul. Despart marea rosie. Se scufunda in pacific. Impreuna sunt Marte si venus, cleopatra si cezar.Zeus si Afrodita.Sunt un singur trup si suflet. Ea ii cedeaza sin pasiune din sulceata din dragoste din gingasie ca sa primeasca tot ce are el de oferit. Defectele se contopesc si devin calitati. Nu mai exista greseli, orgolii, limite...moarte. Ma scald in tine. Ma scald in perfectiune.
Cuvintele alea doua is spuse prea des si prea mult. Pur si simplu nu sunt indeajuns...